Mi-am exprimat parerea pe mai multe bloguri si forumuri, dar cei care nu reusesc sa inteleaga metoda umplu acele pagini cu mizerii.
Voi aduna aici ce am avut de spus.
18 Februarie 2009:
Am 42 de ani, am fumat 27, adica doua treimi din viata mea, adica am fumat toata viata mea de adult.
Am incercat “metoda vointei”. N-a tinut.
Am incercat niste picaturi menite sa-mi provoace greata atunci cind fumez. Dupa o vreme am renuntat la acele picaturi.
Am incercat sa le raresc.
Am incercat “metoda vointei”. N-a tinut.
Am incercat niste picaturi menite sa-mi provoace greata atunci cind fumez. Dupa o vreme am renuntat la acele picaturi.
Am incercat sa le raresc.
S-o dau pe mentolate si pe lights.
Pe pipa (deh, elevat dom’ arhitect).
Am promis unor apropiati ca ma las.
Degeaba.
Eram gata sa cumpar plasturi cu nicotina, dar gindul asta m-a facut sa ma desconsider profund.
Nimic n-a tinut.
Ah!…
Apoi mi-a picat in mina cartea lui Allen Carr. Da, de la un fost fumator care s-a lasat citind-o.
Am citit-o. Sint un fericit nefumator. Inca unul!
Am dat-o altora. Au citit-o. S-au lasat.
Nimic n-a tinut.
Ah!…
Apoi mi-a picat in mina cartea lui Allen Carr. Da, de la un fost fumator care s-a lasat citind-o.
Am citit-o. Sint un fericit nefumator. Inca unul!
Am dat-o altora. Au citit-o. S-au lasat.